Concedierea este un proces des intalnit in relatiile de munca si nu inseamna altceva decat incetarea contractului individual de munca, la initiativa angajatorului. Aceasta poate surveni ca urmare a mai multor factori, care sunt de natura diferita. Angajatorii trebuie sa stie insa cum isi pot justifica decizia concedierii in fata angajatului, iar pentru acest lucru este necesar sa cunoasca cu exactitate care sunt motivele care pot duce la concedierea unui salariat.
Potrivit articolului 58 din Codul Muncii, concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si poate fi dispusa fie pentru motive care tin de persoana salariatului, fie pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
Potrivit Codului Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
1. Â Cand salariatul a savarsit o abatere grava de la regulile de disciplina a muncii
Angajatorul poate dispune concedierea unui salariat in cazul in care acesta a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara. In aceasta situatie, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea referitoare la raspunderea disciplinara, din Codul Muncii.
Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de Codul Muncii.
2. Cand salariatul este arestat preventiv sau la domiciliu
In cazul in care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala, angajatorul poate dispune concedierea acestuia.
3. Cand se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului
In situatia in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
In cazul concedierii pentru constatarea de catre organele competente de expertiza medicala a inaptitudinii fizice si/sau psihice a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.
4. Cand salariatul nu corespunde profesional locului de munca
Angajatorul are dreptul sa dispuna concedierea unui angajat si in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
Concedierea salariatului din cauza ca nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat poate fi dispusa insa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Daca concedierea intervine pentru unul dintre motivele expuse la punctele 2, 3 si 4, angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului are loc atunci cand incetarea contractului individual de munca  este determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.
Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.
In ce situatii angajatorul are ca si obligativitate redistribuirea in munca a salariatului concediat
In cazul in care concedierea se dispune pentru inaptitudine fizica/psihica sau pentru ca nu corespunde din punct de vedere profesional locului de munca in care este incadrat, precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare, angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit. In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul stabilit, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
Cand este interzisa concedierea unui angajat
Codul Muncii din Romania reglementeaza si aspectele care tin de interzicerea concedierii unui angajat, in anumite situatii. Astfel, este interzisa concedierea cu caracter permanent a salariatilor pe criterii de rasa, cetatenie, etnie, culoare, limba, religie, origine sociala, trasaturi genetice, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, optiune politica, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, apartenenta la o categorie defavorizata.
De asemenea, este interzisa concedierea cu caracter permanent a salariatilor pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.
Exista insa si situatii in care este interzisa concedierea cu caracter temporar si anume:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
g) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat; [declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 814/2015]
h) pe durata efectuarii concediului de odihna.