De-a lungul timpului au existat numeroase controverse cu privire la posibilitatea angajatorului de a revoca decizia de concediere. Insa, incepand cu luna octombrie, printr-o hotarare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), discutiile pe aceasta tema au fost limitate. Astfel, angajatorul are dreptul sa retraga o decizie de concediere numai inainte de comunicarea efectiva a acesteia catre salariatul in cauza. Astfel, potrivit prevederilor art. 55 lit.c) din Legea nr. 53 din 2003 privind Codul muncii, republicata, se prevede ca ”Contractul individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege”. Luand in considerare si prevederile art.77 ale Codului muncii, republicat, rezulta ca “decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului”, iar conform art. 278 alin.(1) din Codul muncii, republicat, “Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile”. In acest fel, atat angajatorul, cat si angajatul, sunt protejati de posibile neintelegeri ce pot ajunge in instanta, provocand neplaceri de ambele parti. In plus, conform noii hotarari ICCJ, dupa momentul in care decizia de concediere si-a produs efectele – momentul in care i-a fost comunicata salariatului – revocarea deciziei de concediere nu ar mai putea produce efecte juridice, fiind necesar acordul partilor pentru o noua colaborare. Practic, angajatorul si angajatul, care au primit deja decizia de concediere, pot sa ajunga la un acord privind continuarea activitatii acestuia la locul de munca, insa numai in baza unui nou contract de munca si, in niciun caz, prin continuarea celui caruia i s-a pus capat. Daca nu se respecta acest lucru, s-ar putea considera ca salariatul lucreaza de fapt “la negru”, ceea ce ar atrage sanctionarea angajatorului. Asa cum arata citatele din lege, hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a mai prevazut si ca decizia de concediere este un act juridic unilateral, emis de catre angajator, in care acesta isi manifesta, in conditiile stipulate in Codul muncii, vointa de a pune capat unui contract de munca cu unul dintre salariatii sai. Potrivit actului normativ, “Decizia de concediere produce efecte de la momentul comunicarii ei”. La toate cele mentionate, articolul 278 alin. (1) din Codul muncii mai prevede ca “Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile”. Altfel spus, normele dreptului muncii, ca norme speciale, se complinesc cu normele dreptului civil, ca norme generale, in masura in care, in legislatia muncii, nu exista o dispozitie speciala derogatorie de la acestea. De altfel, in cazul deciziei de concediere – act juridic unilateral, nu exista o derogare expresa de la regimul de drept comun al acestor acte, printr-o alta norma speciala reglementata de Codul muncii. In ceea ce priveste concedierea, aceasta reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si este, asa cum reiese si din cele de mai sus, un act unilateral al angajatorului. Concedierea poate fi dispusa din motive care tin sau nu de persoana salariatului. Tocmai din acest motiv, decizia de concediere se diferentiaza de actul de demisie prin faptul ca angajatorul este obligat sa-si motiveze decizia de concediere, in timp ce salariatul nu trebuie sa-si motiveze vointa de a demisiona. In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor Codului muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile Codului civil, republicat, pot fi aplicate in intregirea dispozitiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor juridice de munca.  Totodata, Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabileste ca “decizia de concediere poate fi revocata pana la data comunicarii acesteia catre salariat, actul de revocare fiind supus exigentelor de comunicare corespunzatoare actului pe care il revoca (decizia de concediere)”.