Munca exclusiv in tura de noapte nu este interzisa expres de Codul Muncii, insa in acest caz angajatorul are o serie de obligatii foarte stricte.
Munca de noapte inseamna activitatile prestate in intervalul orar 22.00 – 6.00. In contextul acestei definitii, salariatul de noapte este cel care efectueaza munca intre 22.00 si 6.00, cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru. Tot angajat de noapte este considerata si persoana care munceste in perioada noptii in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Ca prima regula, salariatii care urmeaza sa desfasoare munca nocturna sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii. Acest examen medical se face ulterior periodic.
Durata normala a timpului de lucru, in cazul salariatului de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, potrivit Codului Muncii. Aceasta medie este calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
Obligatii ale angajatorilor in munca de noapte
Angajatorii ai caror salariati presteaza munca de noapte in mod frecvent trebuie:
- sa informeze inspectoratul teritorial de munca;
- sa acorde salariatilor perioade compensatorii de repaus echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore;
- sa acorde fie un spor pentru munca prestata in timpul noptii (25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru), fie program de lucru redus (cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza);
- sa modifice programul de lucru in cazul salariatilor cu probleme de sanatate care desfasoara munca de noapte. Acestia vor fi trecuti la munca de zi pentru care sunt apti;
- sa nu angajeze, in vederea prestarii muncii de noapte, tineri care nu au implinit varsta de 18 ani, femei gravide, lauze sau care alapteaza.